Leadership Situational in cursurile de tobe

 
  Desi acest concept se aplica de catre manageri  in corporatii,  se poate folosi si in domeniul muzicii, in relatia profesor-elev.Am aflat de la un manager care venea la cursurile de tobe,ca si eu ma folosesc de acest proces fara sa imi dau seama asa ca m-am gandit sa fac o analogie intre tobe si leadershipul situational.
Haideti sa vedem asadar ce inseamna:
leadershipul situational presupune sa ai capacitatea de a-i indruma pe oameni sa se dezvolte si sa fii flexibil cu cei din echipa ta. Leaderul este coach, mentor si o persoana care influenteaza dezvoltarea celor din echipa lui .Este un proces care ajuta oamenii sa se dezvolte in timp, reusind sa atinga un maxim de potential in realizarea unei sarcini sau in atingerea unui obiectiv.
De asemenea, leadershipul eficient inseamna sa stii sa folosesti stilul de leadership adecvat cu nivelul de dezvoltare al fiecarei persoane in parte.

In cazul cursurilor de tobe, leaderul este profesorul, iar cei din echipa ar fi cursantii.
Tocmai pentru ca fiecare persoana in parte sa se dezvolte in felul ei, cursurile noastre de tobe sunt individuale.Este cea mai buna si mai rapida medota de a dezvolta si de a creste un cursant.
Exista 4 tipuri niveluri de dezvoltare si 4 stiluri de leadership:

       Niveluri de dezvoltare:                                     Stiluri de leadership

    

      1.Debutantul Entuziast                                     1.Directiv

     2.Elevul Deziluzionat                                       2.Indrumator

     3.Performer Capabil, dar nesigur                      3.Incurajator

     4.Profesionist independent                                4.Delegativ

.

1. Debutantul entuziast

Este incepatorul care vine la cursurile de tobe fara nici o cunostinta, increzator si cu planuri marete (vrea sa cante o melodie complicata sau vrea sa cante intr-o trupa).
Pentru acest prim nivel se recomanda folosirea stilului de leadership Directiv. In calitate de profesor
trebuie sa-i spui exact ce trebuie sa faca, cum sa faca si pana cand, deoarece debutantul nu stie.Este etapa in care tu decizi si in care trebuie sa ai multa rabdare ca si profesor. Nu este necesar sa pui foarte mult accent pe incurajare pentru ca elevul este deja antuziasmat si motivat.

2. Elevul Deziluzionat

Este etapa la care elevul incepe sa adune ceva cunostinte, insa acestea nu depasesc media, iar angajamentul scade sever. Cursantul isi da seama cat de multe mai sunt de invatat si exersat ca sa ajunga sa cante melodia preferata sau sa cante intr-o trupa.
Stilul de leadership se recomanda a fi cel Indrumator, in care profesorul trebuie sa motiveze elevul si sa gaseasca noi metode de a-l face sa mearga mai departe.

3.Performer capabil, dar nesigur

Este atapa in care cursantul ajunge la un nivel mediu, insa are momente de descurajare datorita unor esecuri ( nu isi gaseste o formatie,un exercitiu/ritm/procedeu care nu iese, un concert nereusit sau o melodie care ii da batai de cap)
Se recomanda stilul Incurajator, in care, profesorul, avand roulul de sfatuitor, trebuie sa impulsioneze elevul si sa-l faca sa mearga mai departe.
Din experienta mea , aceasta este etapa in care elevii ce au ajuns pana aici vor ca si cantatul la tobe sa fie un pic mai mult decat un hobby, insa desi au ajuns la un nivel satisfacator, inca nu este ce trebuie pentru a fi multumiti.



4.Profesionist independent

Este etapa in care cursantul ajunge la un nivel ridicat, are incredere in propriile forte si nu mai are nevoie de motivare. Stilul de leadership folosit este cel delegativ.
Este etapa in care oamenii ma suna fiind in cautarea unui tobosar (pentru o trupa, pentru un eveniment sau pentru o anumita cantare, aparitie etc) si eu le pot recomanda pe unul din elevii mei din categoria "Profesionistului Independent".
Aceasta etapa este destinata celor care vor sa cante pe scena alaturi de o trupa sau celor care isi doresc sa aiba o cariera muzicala.

La ce varsta pot incepe copiii cursurile de tobe

Un subiect destul de interesant in care parerile sunt impartite si pe care ma simt obigat sa il tratez deoarece primesc mailuri/telefoane de la parinti care sunt dornici sa-si dea copiii de 3-4-5-6 ani la tobe.Scopul postarii este de a prezenta situatia intr-un mod realist si simplu pentru ca parintii cu copii mici sa-si faca o idee clara si obiectiva in ceea ce priveste cursurile de tobe.

 Varsta minima actuala de la care primim copii la cursurile de tobe este de 8-9 ani.Ocazional am mai acceptat copii de 6/7 ani insa acestia  fie erau foarte talentati (simt muzical deosebit), fie aveau o "maturitate" ridicata pentru varsta lor sau erau mai rabdatori si mai dispusi sa exerseze. Acest lucru se intampla insa acum multi ani, cand tehnologia nu era asa de dezvoltata (2000-2010), internetul inca nu crescuse atat de mult, nu exista smartphone, youtube,tableta,Playstation/Xbox,Tik Tok,Fortnite,Minecraft,Roblox etc si copiii erau mai rabdatori, mai receptivi si mai linistiti.

In cadrul varstei minime trebuie evidentiate 3 aspecte: maturitatea, inaltimea si efortul fizic/intelectual.

 1.Maturitatea

 Un copil de de 4-5-6 ani nu are maturitatea necesara sa abordeze un asemenea curs si sa aiba rabdare pe durata unei sedinte (30/60 minute). Un copil care este deja la scoala, in clasele I-II va fi mult mai familiarizat cu notiunea de ora de curs si ii va fi mai usor sa se concentreze. Tobele presupun coordonare (intre cel putin 3 membre la inceput), disciplina si muuulta rabdare ceea ce nu este cazul la un copil mai mic de 8-9 ani.
Tobele presupun si intelegerea anumitor tehnici (pozitia mainilor, a picioarelor) care se exerseazxa cu rabdare.
Am invitat parintii cu copii mici de 4-5 ani care ma sunau pentru cursuri sa vina si sa se convinga ca este o varsta frageda pentru tobe.De fiecare data era acelasi scenariu.Copilul vedea tobele si era super incantat,
il asezam in fata setulului si incepea sa loveasca haotic tobele sa vada cum suna (lucru absolut normal).Dupa ce incercam sa ii explic un exercitiu simplu de coordonare intre mana dreapta si mana stanga, exercitiu care presupune o oarecare putere de concentrare si organizare, copilul incerca 30 de secunde dupa care entuziasmul de la inceput disparea brusc si spunea: "mami/tati, hai sa plecam!" :))) 

                                                                                                                                                                                                                                             

 2.Inaltimea       

   Neavand inaltimea necesara, unii copii mai mici de 7 ani nu pot ajunge fizic la tobe.Un scaun de tobe are o inaltime minima de 45 cm.Un copil de statura mica va avea probleme sa ajunga la pedale (toba mare,fus cinel) sau la restul tobelor (tumuri,cinele) si se va chinui destul de mult sa cante la tobe.

   Intr-adevar exista seturi de tobe pentru copii, de dimensiuni mai mici decat cele normale  insa lispa spatiului si a cererilor putine pentru aceasta varsta ma impiedica sa-mi achizitionez unul.

  Cred ca inaltimea ideala in cazul copiilor ar fi undeva intre 120-130 cm.Aceasta inaltime copiii o au in jurul varstei de 7-8 ani.

Ca sa va dau un alt exemplu, acum ceva vreme am primit la sala o mamica cu o fetita de 5 ani care isi dorea sa bata la tobe.Am vorbit la telefon si i-am explicat ca fetita este inca prea mica insa i-am spus sa vina totusi sa se convinga.Fetita era mai micuta de statura si cand am pus-o pe scaunul de tobe am constatat ca picioarele ii erau suspendate in aer, nici macar nu atingea pedalele.Am schimbat scaunul cu unul foarte jos, fetita a reusit sa ajunga cu varfurile degetelor la pedale insa nu ajungea la restul tobelor.Pana la urma am gasit o pozitie intermediara in care copilul statea sprijinit de scaunul initial de tobe, oarecum in picioare si cat de cat ajungea si la tobe.

 

3.Efortul fizic/intelectual

In cazul in care nu stiati, bateria este singurul instrument care pune in miscare ambele emisfere cerebrale.Cantatul la tobe presupune mult efort mental datorita coordonarii tuturor membrelor.S-au facut studii in care "subiectii" erau pusi sa bata la tobe in timp ce erau monitorizati (un fel de encefalograma mai complexa sa zicem) iar conexiunile neuronale erau fantastice (in sensul bun).
Efortul intelectual poate sa fie coplesitor pentru copiii mai mici (in cazul bateriei, nu si in cazul percutiei) iar rezultatele sa fie nedorite (pierderea interesului, plictiseala, frustrare, oboseala psihica).
In ceea ce priveste efortul fizic, este si acesta un aspect de luat in seama.Copilul trebuie sa apese pe pedale cu picioarele si chiar daca nu tine neaparat de forta ci de tehnica, trebuie depus totusi un efort.

 Am stat de vorba cu profesori din alte tari care spuneau ca primesc si copii de 3-4 ani cu care fac sedinta sub forma unor jocuri de percutie cu mainile.E foarte ok insa copilul nu invata sa bata la tobe ci invata sa ia contact cu muzica si cu ritmul fiind mai mult o joaca de gradinita decat un curs de tobe.

                  In concluzie, cred ca varsta minima pentru a incepe cursurile de tobe este de 10 ani iar varsta ideala, 14-15 ani. Nu vorbim aici de copii care se nasc cu un talent iesit din comun.Iarasi, ma refer aici la cantat la set de tobe si nu la percutie (instrumente pentru maini - bongos,congas etc ce sunt recomandate inca de la varsta de 2-3 ani).

Unii parinti vor sa-si  traiasca propriul vis prin intermediul copiilor.Este o mare greseala sa impingi copilul sa urmeze un drum care nu il atrage sau sa il fortezi de mic sa faca un instrument pentru care inca nu este pregatit fizic si mental.
              Oricum ar fi, puteti veni cu copilul dumneavoastra sa vedeti despre ce este vorba si sa se joace la orice varsta asta le spun tuturor parintilor.

Ce trebuie sa stiu despre tobe

"Ce trebuie sa fac sa invat la tobe? Ce trebuie sa stiu despre tobe? Cum invat sa cant la tobe? - sunt intrebari pe care le primesc in fiecare saptamana pe mail sau la telefon de catre numeroase persoane curioase.

 In cazul tobelor sunt necesare cateva calitati: simtul ritmic (urechea muzicala), determinarea,munca (studiul individual) si multa rabdare.Cantatul la tobe(chiar si de hobby) presupune multa rabdare.Multa lume vine la cu impresia ca e un instrument usor si pleaca dezamagiti dupa prima sedinta cand constientizeaza cat e de munca.Mai sunt cazuri cand la intrebarea pe care o pun multora "De ce vrei sa te apuci de tobe?" primesc raspunsuri de gen: "am impresia ca e foarte usor" sau "am incercat chitara si e grea asa ca am venit la tobe ca pare mai simplu".

A invata sa canti la tobe este diferit de a invata sa inoti sa zicem sau de a invata sa conduci.In cazul sofatului, dupa 30 de ore iti  poti lua carnetul si poti conduce masina in trafic iar in cazul inotului, in 30 de sedinte poti invata sa te tii la suprafata si chiar sa te descurci, in ambele cazuri, fara a te mai pregati suplimentar acasa.In cazul tobelor, dupa 30 de sedinte nu poti sa te urci pe scena si sa concertezi.
In ceea ce priveste chitara sa zicem (la nivel de hobby), dupa cateva sedinte inveti cateva acorduri si poti canta multe melodii din toate genuri muzicale diferite.La tobe dupa cateva sedinte,abia  reusesti sa tii betele in mana corect sau sa lovesti cu piciorul in toba mare.

Simtul ritmic (urechea muzicala) reprezinta  capacitatea unei persoane de a percepe just si de a reproduce în mod exact sunetele muzicale.Daca acest lucru lipseste va fi mai greu sa poti studia acest instrument.
Urechea muzicala nu inseamna acelasi lucru cu a avea voce.Putem considera vocea un instrument de sine statator si este normal in multe cazuri sa ai ureche muzicala dar sa nu ai voce.
Urechea muzicala este si ea de mai multe feluri: dezvoltata, medie sau mai putin dezvoltata.In cazul in care vrei sa te apuci de tobe insa nu ai o ureche muzicala dezvoltata, acest lucru se poate compensa prin mult studiu individual.
Urechea muzicala se testeaza la cursurile de tobe la prima sedinta prin diverse exercitii de reproducere a ritmului, exercitii de coordonare care se executa atat cu mainile cat si cu betele.

Studiul individual este componenta cu cea mai mare importanta atunci cand studiezi tobe.Urechea muzicala te ajuta sa progresezi repede insa la un moment dat tot va trebui sa exersezi.Profesorul la fel, iti arata, iti explica,te face sa intelegi insa nu poate exersa in locul tau.
Este recomandat sa iti stabilesti un obiectiv pe terment scurt si pe terment lung.Obiectivul poate fi, sa zicem, invatarea unei melodii, unui stil muzical anume (rock,hip hop etc), a unui solo de tobe etc.
Va pot da exemplul unui elev care a venit la mine in anul 2012 si mi-a spus foarte hotarat: "scopul meu este ca in 2 ani sa invat 20 de melodii".
Este foarte important ca studiul individual sa se desfasoare in fiecare zi.Vei fi mai castigat daca  exersezi in fiecare zi 20 de minute, decat daca exersezi doar o zi  pe saptamana timp de 2 ore.
Incearca sa iti construiesti un program realistic de studiu si nu unul utopic.Spre exemplu daca lucrezi, ai familie, copii si implicit o gramada de responsabilitati este logic ca nu vei putea studia 3 ore pe zi.
In ceea ce priveste studiatul , acesta poate include foarte multe lucruri : melodii, teorie muzicala, ritm, rudimente, accente, tehnica mainii sau a piciorului, pedala dubla, invatarea breakurilor, cresterea si imbunatatirea vitezei, lucrul cu metronomul etc.

Am lasat la urma rabdarea si determinarea pentru ca aceste 2 calitati pot fi esentiale in abordarea unui instrument.Iti trebuie o rabdare de fier pentru e exersa acelasi sau aceleasi lucruri  (cum tii betele in mana, cum lovesti in tobe, cum actionezi pedalele etc) pana ajungi sa le stapanesti si  se intampla dupa o perioada sa ajungi intr-un punct in care ai senzatia ca nu ai sa reusesti niciodata sa bati la tobe cum trebuie sau ca nu vei progresa niciodata.Trebuie doar sa continui sa exersezi aceleasi lucruri in fiecare zi pana vei ajunge sa le stapanesti.Este o rutina zilnica de exercitii care trebuiesc facute de zeci, sute si mii de ori.Vedem in videoclipuri,concerte sau in workshopuri ca tobosarul X invarte betele in timp ce canta sau ca tobosarul Y face nu stiu ce miscare nebuneasca in timpul soloului de tobe.Oamenii aceia si-au rupt mainile  studiind (metaforic vorbind), au stat si au studiat la sala de repetitie  de sute si mii  de ori miscarea pana au invatat-o si dupa ce au invatat-o au mai studiat-o de mii de ori pentru a o putea face in concerte cu siguranta si fara ezitare.

  Ca o concluzie, cred ca orice viitor tobosar trebuie sa aiba un minim din toate calitatile enumerate mai sus pentru a ajunge la un nivel decent.
Studierea acestui instrument este un lucru de durata, diferit fata de alte domenii de activitate, insa satisfactiile sunt foarte mari si cel mai frumos lucru este sa fii pe scena cantand alaturi de trupa ta in fata publicului.

THE LITTLE DRUMMER IN EACH OF US

           

         Unul dintre elevii mei trecuti de varsta de 30 ani, a postat pe blogul companiei unde lucreaza, un scurt articol in care face o analogie intre cantatul la tobe si cum sa conduci un business.
          Andrei Romanescu este manager, lucreaza intr-o multinationala, are 33 ani, este casatorit si are un copil.Am sa redau mai jos ce a scris:

          "It all started 9 months ago. And, no, it’s not about a baby :)).
          I have always dreamt of playing drums and I thought it would be good if I gave my wife some hints about what I wanted as a birthday present :). And there you go…My birthday present last year was a 5-lesson package with a private teacher. You can imagine how excited I was.

           And what it started as a short-term thing (5 lessons only), is still going on today and I am proud of having recorded two tracks already.

          One of the most interesting things I have noticed over the last 9 months is that there are a lot of similarities between playing drums and the day to day activities at work. I am pretty sure most of us do not see a connection between the two at the first glance, hence I thought I would share some of my learnings:
     
          • Playing drums is not about force and power. Originally I thought I would need some strong biceps to hit the drums hard but I was proven wrong. Similar environment at work: we don’t use force and power to make things happen.
         • Coordination is key. You need to coordinate your left arm with your right one, left leg with the right one and so on. And you must be able to coordinate your arms and legs in multiple ways. Same thing at work: without coordination between the team members or between the project teams and the client, chaos is most likely to happen.
         • Then coordination without rhythm is like the bread without the butter. When you play, it must make sense. Otherwise, what you do is just to produce only sounds and no music. Similar to what we see at work: if your processes are not flawless and are full of non value-add steps then the outcome is not the expected one. Individual steps in a process might be good but the process overall (end-to-end) is broken.
         • When playing drums, you should follow the guitar, not the singer. Similar to what happens at the workplace: it is not the loudest voice that wins but rather the one that drives the action and keeps the rhythm alive.
         • Last but not least, playing drums is something I like and enjoy. I must admit I wanted to give up a few times because I did not have time. But then I looked back and reminded myself why I started playing drums in the first place. It was all about the fact that I like strong beats - similarly to how I like strong people and teams. I think it was a very good approach I took - to look back and reignite the positive spirit - as that kept me motivated to go on with the lessons. I realized that playing drums helps me enjoy life, get over the stress and pressure at work and it is fulfilling as well.

           Same experience at work: we all deal with difficult situations and we might want to give up from time to time. But self motivation plays a key role as we should not wait for other people around to motivate us. It is us that know our hot buttons better and we can push them quicker than anyone else. We must do that if we want to succeed - reigniting the passion and understanding our role and contribution in the big picture is really important for our self motivation. If we did all of the above, I am pretty sure we would go over the difficult times much easier.

          In the end, aren’t we all drummers at work?
         Till next time, keep the beat up! Your fellow drummer, Andrei"

O altfel de lectie de tobe

Ideea de a organiza o "lectie" de genul acesta o aveam de ceva vreme si norocul a facut ca un amic de-al meu sa faca posibil acest lucru.
Despre ce este vorba? Ei bine, am vrut sa oferim in dar o lectie interactiva de tobe unor copii, alaturi de cateva clipe de bucurie si relaxare.
Lectia de care am sa va vorbesc a avut loc la "Centrul de Educatie Incluziva" din Buzau.

Nu ma puteam descurca singur cu 15 copii asa ca am apelat la colegul meu Mihai Axinte, si el lucrand la randul lui cu copiii si avand numeroase spectacole in care interactioneaza cu publicul.
Am plecat din Bucuresti cu mult entuziasm iar odata ajunsi, am rugat sa fim lasati sa ne pregatim si sa ne montam instrumentele: 2 seturi de tobe (acustice si electronice) + o gramada (la propriu) de instrumente de percutie (bongos, shaker,tamburina,djembe,darbuka etc).Ne-a luat in jur de 60-70 minute sa pregatim totul, dupa care am mai recapitulat o data ce avem de facut.
In sfarsit, incepem!Deschiderea a cazut in sarcina lui Mihai care a facut o scurta introducere despre tobe si a explicat ce reprezinta fiecare instrument in parte.Dupa care a urmat momentul meu in care am cantat un colaj de melodii, incercand sa cuprind cat mai multe stiluri muzicale posibile.
Apoi a urmat un "drum battle" cu momente distractive la cele doua seturi de tobe dupa care Mihai, se declara invins si trece la percutie (bongos,darbuka si djembe) incheind lupta intr-un scurt "dialog" tobe/percutie spre deliciul copiilor.
Urmatoarea parte a lectiei a fost cea in care toti copii au primit cate un instrument de percutie si am cantat impreuna:eu la tobe si Mihai la percutie pe post de coordonator si entertainer.Copiii s-au dezlantuit si a iesit un haos (organizat) de nedescris.
Finalul a fost partea cea mai interesanta (cel putin pentru mine) a lectiei.Fiecare copil a fost lasat cateva minute (sub supravegherea noastra) la setul de tobe sa incerce miscarile de baza.Reactia lor mi-a depasit orice asteptare si mi-a intarit convingerea ca limbajul tobelor este universal si ceea ce transmite acest instrument este mai presus de orice.
Lectia se termina, copii se intorc la clase alaturi de profesori si noi ramanem cu o amintire placuta,cu o experienta emotionanta si deosebita pe care am repeta-o cu placere fara nici o ezitare.

Invata sa canti la tobe

De cateva luni a aparut la editura Teora cartea "Invata sa canti la tobe" scrisa de Justin Scott.
Autorul, desi absolvent Berklee College of Music, nu este un tobosar cunoscut si nici mediatizat, insa acest lucru nu are absolul nici o relevanta asupra continutului cartii.
Prima oara am vazut cartea intr-o librarie total intamplator si pot spune ca am rams socat deoarece nu am vazut nici macar un manual de tobe in engleza la magazinele de specialitate din Bucuresti in ultimii 15 ani, cu atat mai mult sa vad o carte in limba romana intr-o librarie de cartier.
Hai sa trecem la ceea ce ne intereseaza, si anume daca merita sau nu cumparata si daca este folositoare.
Trebuie subliniat inca de la inceput ca manualul este destinat incepatorilor, celor de nivel mediu si celor care nu stiu sa citeasca partituri.Are in jur de 250 pagini, contine un cd cu piste ajutatoare si ofera celor care vor sa se initieze in ale tobelor, informatii utile.
Cartea este structurata pe 4 capitole, fiecare avand rolul de a introduce notiunile treptat:
I. Setul de tobe
II. Citire si notatii
III.Lectiile
IV. Stiluri

Capitolul I - Setul de tobe - incepe cu o scurta istorile a setului de tobe, apoi prezinta setul de tobe propriu zis, cu imagini si explicatii pentru fiecare instrument in parte, trecand apoi la cateva notiuni cu privire la acordatul tobelor.
Sunt prezentate apoi informatii referitoare la cinele, bete de toba, tobe electronice si alte accesorii indispensabile viitorului tobosar (metronom,antifoane,practice paduri etc).

Capitolul II - Citire si notatii - prezinta valorile de note cu care se va lucra pe parcursul manualului pe langa exercitii practice si alte informatii utile.

Capitolul III - Lectiile - este si cel mai stufos dintre toate si incepe cu notiuni referitoare la cum se tin betele,pozitia corpului la setul de tobe, exercitii de dinamica, tehnica piciorului, alaturi de prezentarea catorva rudimente (rudimentele sunt exercitii esentiale care dezvolta tehnica, independenta, agilitatea si viteza viitorului tobosar).
In partea a doua a capitolului sunt prezentate ritmuri de diferite feluri, alaturi de fill-uri in diferite combinatii.Nu vrem sa intram in amanunte tehnice referitoare la denumiri ca sa nu speriem incepatorii.:))
In fine, ultimul capitol - Stiluri - ne vorbeste de cateva dintre cele mai populare genuri muzicale (rock, blues, funk, jazz, latino, country etc).fiecare gen are o scurta descriere, prezinta cativa tobosari celebri alaturi de cateva ritmuri standard.

Cateva opinii pro si contra cu privire la aceasta carte:

PRO
- este singura carte in limba romana de acest gen din Romania (sper nu pentru multa vreme) avand un format interactiv fiind foarte buna pentru copii si pentru cei care nu cunosc limba engleza
-prezinta explicatii pertinente alaturi de poze pentru o mai buna intelegere, in special a pozitiei mainilor si picioarelor
- cartea costa 40 ron ceea ce este foarte putin in comparatie cu alte carti de specialitate care sunt in jur de 100-130 ron

CONTRA
- se incearca introducerea tuturor notiunilor in numai 250 pagini ceea ce face ca unele capitole sa fie tratate superficial sau sa fie incomplete.e ca si cum ai incerca sa faci o carte de matematica de la adunare si scadere, pana la ecuatii, trigonometrie si analiza matematica in doar 250 pagini.
- ordinea unor capitole din carte este total aiurea (de ex. sunt prezentate valorile de note si mai multe tipuri de exercitii si de-abia dupa aia autorul prezinta cum se tin betele)
-in general manualele de orice gen sunt facute pe diverse categorii (incepator, mediu, avansat); "Invata sa canti la tobe" este o struto-camila; desi adresata incepatorilor este greu de crezut ca vor putea sa inteleaga (nu vorbesc de cantat) ritmuri ca songo, afro cuban 6/8, new orleans second line,half time shuffle etc

In concluzie, daca va cumparati cartea incercati sa o parcurgeti treptat si sa intelegeti notiunile de baza.Nu o rasfoiti ca pe un ziar pentru ca sunt sanse mari sa nu intelegeti mare lucru din ea (ma refer la incepatori).
Aici aveti linkul de unde puteti comanda cartea:
http://www.teora.ro/cgi-bin/teora/romania/mbshop.cgi?database=15&action=view_product&productID=6732&category=00

Regula celor 10.000 ore

Regula celor 10.000 ore este simpla in teorie si circula de foarte multa vreme insa numele ei se leaga mai nou de Malcolm Gladwell care a avut inspiratia sa scrie Outliers: The Story of Success (2008), cartea ajungand best seller.Cartea a aparut si la noi sub numele: "Exceptionalii - povestea succesului" la editura Publica.
Sa revenim insa la cele 10.000 ore.E simplu: pentru a fi bun la orice trebuie să fi practicat 10.000 de ore.
Referindu-ne in cazul nostru la tobe, autorul cartii (care nu are nici o legatura cu muzica) are perfecta dreptate si daca am pune la socoteala cele 8 ore de practica pe zi (cat ar trebui sa exerseze un tobosar care vrea sa fie profesionist si sa isi faca o cariera din asta), aceste 10.000 ore pot fi parcurse in 3 ani si jumatate.Ok, o sa imi ziceti, poate e cam mult 8 ore pe zi de exersat, atunci puteti face singur calculele la un minim de 3-5 ore pe zi si o sa va iasa undeva intre 5 si 9 ani.

Practica este singura explicaţie reală a succesului, nu talentul. Cum zice autorul nostru: "Practica nu e chestia pe care o faci o dată ce eşti bun la ceva. Este chiar chestia care te face bun". Pur şi simplu, creierul nostru învaţă nişte automatisme, şi pe astea le înveţi doar din experienţă. Aceste automatisme te fac să fii bun.

Am parte de foarte multi elevi cu un simt muzical dezvoltat si cu un potential imens care nu exerseaza absolut deloc si care cred ca talentul coroborat cu lectia bi/saptamanala de tobe este suficienta pentru a face performanta.Aceste persoane (de obicei cu varste cuprinse intre 9-17 ani) se pierd dupa o perioada si pe langa faptul ca nu mai reusesc sa acumuleze informatii noi, se multumesc cu cunostintele dobandite si dispar in multimea celor care canta la tobe ca si hobby si care nu sunt interesati de o cariera muzicala, fie din cauza varstei, fie din alte motive.

Ştim cu toţii că Mozart era compozitor la 7 ani, dar de fapt nu a rămas nimic din ce a compus în primii 20 de ani de viaţă, erau numai imitaţii. După ce şi-a făcut norma de 10.000 de ore, geniul Mozart a compus operele care rămîn valabile şi azi.

Pentru cei care vor sa invete un instrument ca si hobby, acest numar nu se aplica, fiind suficiente un numar de 1000-2000 ore.
Aceste ore depind si de "urechea muzicala" a celui care doreste sa invete, de cat timp aloca studiului/ zi, de capacitatea de asimilare si concentrare.Instrumentul propriu avut acasa ajuta si este un avantaj,insa nu este hotarator, petru ca exista si alte metode de a exersa fara probleme (practice paduri,practice kit-uri).De asemenea ajuta si mult daca intri intr-o trupa de oameni pusi pe treaba pentru ca te vei familiariza cu lucruri pe care un profesor de tobe sau studiul individual nu te pot ajuta.