Tobele si terapia prin muzica

Sindromul Tourette poate fi considerat ca si Parkinson o tulburare motorie ce presupune mai multe lucruri.E impulsiv,productiv,spre deosebire de Parkinson.Uneori productivitatea se limiteaza mai mult sau mai putin la producerea de ticuri simple sau repetitive,miscari fixe.La unii pacienti poate lua o forma complexa,incredibila,care se remarca prin imitatie,glume,animatie,inventii si asocieri neasteptate si uneori suprarealiste.
Cand o persoana cu sindromul Tourette devine muzician profesionist pot aparea interactiuni extraordinare si creative.Ray G. era fascinat de jazz si la sfarsit de saptamana canta ca baterist intr-o formatie.Era remarcat pentru solourile bruste,haotice care incepeau de multe ori dintr-un tic convulsiv care insa putea declansa o cascada de ritm rapid,inventiv si complex.
Jazzul sau rockul, care au ritmuri intense si lasa frau liber improvizatiei, sunt cele mai atractive genuri pentru persoanele talentate care sufera de sindromul Tourette.
David Aldridge,baterist de jazz profesionist, a explorat subiectul in autobiografia lui:
"De la 6 ani am inceput sa bat toba pe ritmul masinilor,urmand ritmul,curgand cu el pana cand mi se revarsa in urechi.Ritmul si sindromul Tourette au ramas strans legate din ziua cand mi-am dat seama ca batand darabana pe masa imi puteam masca spasmele muschilor mainii,piciorului si gatului.Prin noul subterfugiu am reusit chiar sa-mi canalizez energia necontrolata intr-un curs ordonat."
Aldridge se folosea adesea de muzica, atat ca sa-si mascheze ticurile cat si ca sa le canalizeze energia pozitiva.
Atractiile,bucuriile si beneficiile terapeutice ale percutiei si ale cercurilor de percutie sunt bine-cunoscute in comunitatea Tourette.Am luat parte recent la un cerc de percutie la New York,organizat de Matt Giordano,un baterist talentat cu sindromul Tourette in forma severa.Cand nu se concentreaza si nu se implica in nimic,Matt e stapanit de ticuri incontinuu-de fapt toti cei prezenti acolo pareau sa aiba ticuri,fiecare pe ritmul lui.Observam adevarate eruptii de ticuri,contagiuni ce se propagau printre cei peste 30 de participanti- dar o data ce au inceput sa cante sub conducerea lui Matt,toate ticurile au disparut in cateva secunde.S-au sincronizat dintr-odata,au format un grup,cantand absorbiti de moment,purtati de ritm.Energia,exuberanta motorie,vioiciunea si inventivitatea tipice sindromului Tourette erau exploatate creativ si exprimate prin muzica.Aici muzica avea un dublu efect:mai intai reconfigura activitatea cerebrala si le oferea calm si concentrare celor care erau de multe ori distrasi sau jenati de ticuri si impulsuri continue, apoi crea o legatura muzicala si sociala cu ceilalti,astfel incat ceea ce incepuse ca un amestec de indivizi izolati,multi dintre ei suferinzi sau timizi,a devenit aproape instantaneu un grup solid cu un singur scop - o adevarata orchestra de percutie sub bagheta lui Matt.

Oliver Sacks - Muzicofilia
Povestiri despre muzica si creier

Protejati-va urechile !

Nivelul sunetului este masurat in decibeli.Zgomotul produs de o convorbire normala se situeaza intre limitele de 30 si 60 db.
Nivelul de 20-30 decibeli este inofensiv pentru organismul uman, acesta este fondul sonic normal.
Limita sunetului este 80 decibeli. Sunetele de 130 decibeli provoaca senzatia de durere, iar cele de 140- 150 decibeli sunt insuportabile si duc la pierdera auzului,indiferent de durata expunerii. (in secolele trecute exista termenul de moarte sub clopot)
Zgomotul unei lovituri de premier cu rama sanatos ajunge la circa 126 decibeli adica la fel de tare ca un pickamer.Mai multe masuratori au indicat ca un nivel de zgomot NORMAL in timpul unei repetitii (tobe,chitara electrica,bas,voce) se situeaza intre 90-110 decibeli.
Un fond sonor de 90 decibeli poate duce la pierderea auzului daca expunerea este mai mare de 8 ore/zi.
O pereche de casti de protectie poate reduce nivelul zgomotului cu 15-37 decibeli ceea ce inseamna ca teoretic e ok sa stati 8 ore repetand/studiind.Practic castile/antifoanele pot avea o marja de eroare de +/- 5 decibeli astfel incat 4 ore/zi sunt suficiente petru exersatul la tobe sau repetitii.Daca incercati sa va puneti vata in urechi trebuie sa stiti ca ea reduce zgomotul cu 7 decibeli ceea ce e ok pentru 90 minute de studiu/repetitii la un volum mai mic.
Timpii de expunere mentionati mai sus NU garanteaza pierderea auzului dar pot duce la ea la fel cum poti auzi excelent dupa 20 de ani de expunere la zgomot fara nici un fel de problema.
Printre efectele negative ale zgomotului datorita expunerii la sunete puternice o sa enumar hipoacuzia, hiperacuzia si tinitusul(acufene).
Trauma sonora defineste hipoacuzia(scaderea auzului) sau hiperacuzia determinata de expunerea la zgomot.
Hiperacuzia este o senzatie subiectiva care consta in perceperea exagerata a zgomotelor in urechi.
Trauma sonora poate fi indusa atat de o unica expunere la un zgomot foarte intens, cat si de expunerea repetata si prelungita la zgomote mai putin intense. Scaderea treptata a auzului dupa o expunere cronica la zgomot este mult mai frecventa decat cea cu debut acut, aparuta ca urmare a expunerii la un zgomot foarte intens si de scurta durata. Aparitia traumei sonore prin afectarea celulelor senzoriale ciliate ale organului Corti de la nivelul urechii interne, este influentata de doi factori: caracteristicile fizice ale sunetului si susceptibilitatea individuala.

Tinitusul sau acufenele reprezinta tiunit in ureche.Tuturor ni s-a intamplat sa ajungem acasa dupa un concert zgomotos si cand ne bagam in pat sa ne tiuie urechile.In cazul tinitusului tiuitul este continuu si nu se opreste.Niciodata.
Plus ca nu exista tratament pentru nici un exemplu din categoria traumei sonore.

De aceea se recomanda folosirea antifoanelor atat cand studiati cat si cand sunteti la repetitie.De asemenea se recomanda a se repeta la un nivel normal.De foarte multe ori trupele prefera sa isi dea volumul instrumentelor la maxim in timpul repetitiilor pentu a acoperi tobele ajungandu-se la o galagie generala din care nimeni nu mai intelege nimic.

Tipuri de antifoane existente:

1.Antifoane din burete poliuretanic

desi nu sunt destinate muzicienilor,isi fac treaba fara probleme,sunt cele mai accesibile ca pret (intre 1-5 lei) si se gasesc in majoritatea farmaciilor de la noi.Avantajul folosirii lor este ca reduc destul de mult nivelul zgomotelor (25-35 decibeli).Dezavantajele lor ar fi ca reduc volumul pe toate frecventele si uneori nu intra perfect in ureche.


2.Antifoane cu filtre(lamele)

aceste antifoane au niste lamele moi pentru adaptarea optima in canalul auditiv in functie de nivelul decibelilor.
Sunt mai scumpe decat cele din burete poliuretanic (6-15 lei) si reduc volumul cu 25 decibeli in special pefrecventele inalte ale premierului,cinelelor si a chitarei electrice, ceea ce este mai mult decat ok.Avantajul lor este ca vin intr-o cutiuta cu clema de prindere pentru pastrarea lor in conditii de igiena maxima si nu trebuie schimbate decat la 2 luni.


3.Castile antifon

sunt la fel cu cele folosite de muncitori in constructie.Se pun si se scot usor si de cele mai multe ori ofera o excelenta protectie.Reduc volumul cu 25-37 decibeli, sunt practice si sunt o varianta foarte buna pentru studiu si pentru repetitie.Ca si pret sunt mai scumpe, intre 10 si 100 lei insa nu prea arati cool daca te duci cu ele la cantare.Se gasesc de obicei la magazinele de bricolaj.



4.Antifoanele custom

Practic sunt cea mai buna varianta existenta dar si cea mai costisitoare(150-230 euro).Facute dintr-un silicon fin sunt dotate cu un filtru special care iti reduc volumul pe toate frecventele astfel incat vei auzi la fel numai ca un pic mai incet.
Partea intresanta este ca iti sunt facute chiar pe forma urechii trebuind sa mergi la un cabinet O.R.L. pentru a ti se lua mulaj.Reduc volumul cu pana la 25 decibeli.
Pretul relativ mare al antifoanelor de acest gen face ca ele sa fie destinate in general muzicienilor profesionisti.



In concluzie daca esti tobosar ar trebui sa te gandesti serios sa iti cumperi antifoane si sa te obisnuiesti cu ideea de a le purta.